Materialul principal alun transformator electriceste obținut în primul rând din materiale magnetice. Datorită permeabilității magnetice ridicate a materialelor ferromagnetice, foile obișnuite de fier au fost utilizate ca materiale de bază în dezvoltarea timpurie a transformatoarelor. Ulterior, au fost dezvoltate foi de oțel magnetic cu role la cald pentru fabricarea miezului de transformare. În 1934, Gauss a inventat foi de oțel magnetic orientate cu role la rece, care au înlocuit treptat foile de oțel magnetic cu roluri calde. După anii ’70, s-au dezvoltat foi de oțel magnetic cu permeabilitate (HI-B), care au pierderi de unități mai mici și viraje amper interesante în comparație cu foile de oțel magnetic orientate obișnuite orientate spre cereale. În anii 1980, foile de oțel magnetic cu pierderi mai mici au fost dezvoltate prin rafinament de domeniu magnetic (folosind iradiere laser sau metode de indentare mecanică).
În 1960, Statele Unite au dezvoltat materiale din aliaj amorf, iar în 1974 au fost produse aliaje amorfe pe bază de fier. Pierderile de bază ale aliajelor amorfe sunt mai mici decât cele ale foilor de oțel magnetic orientate și au, de asemenea, o permeabilitate magnetică mai mare. Transformatoarele realizate din aliaje amorfe sunt în funcționare de încercare în rețelele electrice de aproximativ 20 de ani, timp în care aliajele amorfe au fost utilizate pe scară largă în transformatoarele de distribuție din întreaga lume.
